Parodontologie

Parodontologie

Parodontologia este stiinţa care se ocupă cu diagnosticarea şi tratamentul ţesutului ce sprijină dinţii.
Bolile parodontale sunt cauzate de placa bacteriană şi tartrul ce se formează în mod constant pe dinţi sau apare asociată cu alte afecţiuni generale care scad imunitatea organismului. Aceste boli variază de la simpla inflamare a gingiilor, la boli grave ce afectează ţesutul moale şi osul ce sprijină dinţii.

COST: 50 – 300 Ron / dinte
DURATA TRATAMENT: 1-3 şedinţe
INDICAŢII: inflamaţie gingivală, retracţie gingivală localizată sau generalizată
CONTRAINDICAŢII: dinţi sau resturi radiculare irecuperabile

Gingivita – primul stadiu al afecţiunii in care gingiile se înroşesc, sunt umflate şi sângerează cu uşurinţă. În acest stadiu boala este reversibilă şi se elimină printr-un proces de igienizare dentara corect.

Parodontopatia marginala – stadiul mai avansat, gingiile şi osul sunt deja grav afectate. Dinţii se clatină, cad sau necesită extracţie.

Tratamentul minim invaziv, nechirurgical a bolii parodontale:

Medicul face un detartraj şi netezirea suprafeţei rădăcinilor, curătând şanţurile gingivale şi dinţii. Adiţional se administrează şi medicamente. Însă acest tratament nu este eficient în cazurile grave.

• Controlul placii microbiene. In acest scop medicul trebuie sa incerce o educare a pacientului in privinta formarii unor bune obiceiuri igienice orale. Lipsa practicilor de mentinere a igienei bucale pune in pericol orice interventie pentru controlarea bolilor parodontale. Insusirea tehnicii corecte de periaj dentar, utilizarea atei dentare si a celorlalte accesorii specifice (perii interdentare, apa de gura, etc.) este esentiala in aceasta etapa de tratament.

• Detartraj si planare radiculara. Detartrajul, periajul profesional si dusurile bucale pe baza de clorhexidina reprezinta primii pasi in igienizarea eficienta a dintilor. Indepartarea tartrului supra si sub gingival are ca rezultat scaderea inflamatiei gingivale, precum si a sangerarii. Pacientul are posibilitatea de a observa primele transformari palpabile in cadrul terapiei parodontale.
Sunt situatii in care planarea radiculara si chiuretatea incidentala a tesuturilor moi rezolva problemele pacientului in totalitate si astfel terapia parodontala se incheie aici.

• Corectarea restaurarilor dentare defectuoase. Ruperea barierei impermeabile a restaurarilor duce la acumulari de bacterii si contribuie la iritarea locala a gingiei. Lucrarile protetice vor fi reparate sau refacute.

• Extractii strategice. Eliminarea dintilor nerecuperabili este o parte importanta a tratamentului si poate fi realizata fie in cadrul terapiei initiale, fie in cadrul interventiilor chirurgicale. Extractia timpurie va permite vindecarea alveolelor si un mai bun control al placii bacteriene. Pentru imbunatatirea esteticii si a functiei ocluzale, se pot realiza proteze partiale provizorii.

• Imobilizarea dintilor parodontotici. Aceasta procedura se realizeaza dupa evaluarea ocluzala si reducerea eventualelor forte anormale aplicate dintilor. Tehnica de imobilizare trebuie sa aiba in vedere permiterea igienizarii cu usurinta a dintilor.

• Tratament ortodontic. Realinierea dintilor poate fi un real ajutor in controlul placii bacteriene. Igienizarea va fi mai eficienta si dintii vor fi mai receptivi la tratamentul parodontal.
Pe durata de vindecare a parodontiului pacientul trebuie sa revina periodic la medic, pentru evaluarea eficientei tratamentului. Raspunsul tesuturilor la terapie este la fel de important ca abilitatea pacientului de a mentine starea de sanatate a cavitatii bucale. Evaluarea si reevaluarea terapiei initiale este importanta deoarece medicul poate observa evolutia tesuturilor si, dupa caz, va relua procedurile sau chiar va incheia terapia activa.

 Tratamentul chirurgical a bolii parodontale:

Medicul recomandă acest tratament atunci când ţesutul din jurul dintelui nu poate fi reparat prin tratament nechirurgical. Cele mai întâlnite tratamente chirurgicale sunt procedurile de reducere a pungilor gingivale, proceduri regenerative si grefele de ţesut.

• Gingivectomie. Prin aceasta interventie se indeparteaza tesuturile hipertrofiate si se aplica in cazul pungilor parodontale supraosoase si tesutului gingival fibros sau marit. Gingivectomia nu este adecvata pentru defectele intraosoase.

• Chiuretaj subgingival. Astfel medicul poate avea acces optim pentru a curata suprafata radacinii dintelui. Se incizeaza un lambou mucoperiostal, apoi se indeparteaza tesutul granular cu chiureta.

• Gingivoplastie. Reprezinta remodelarea tesutului gingival si se realizeaza de obicei impreuna cu gingivectomia.

• Inductie osoasa. Realizeaza reparatia defectelor osoase prin aditia unor materiale diverse: ceramica, cartilaj, os din alta partea corpului, etc.

• Rezectia osoasa. Leziunile intraosoase sunt produse de distrugerea si resorbtia osoasa din cadrul parodontitei inflamatorii. Rezectia are scopul de a recontura osul, astfel incat sa nu existe muchii ascutite sau denivelari. Astfel osul devine o baza propice pentru atasamentul gingival si eliminarea pungilor parodontale. Eventualele proceduri post-rezectie osoasa se vor realiza dupa vindecarea completa a parodontiului, adica 6 – 12 luni.

• Tratamentul leziunilor de furcatie. Leziunile de furcatie reprezinta una dintre cele mai dificile probleme ale terapiei parodontale. Tratamentul consta in osteoplastie si / sau odontoplastie (remodelarea osului, respectiv a dintelui), in amputarea radacinii, sau hemisectie (taierea dintelui in doua parti si indepartarea unei jumatati). In urma acestor tratamente este necesara restaurarea dintelui – intai temporara, apoi definitiva.

• Regenerare tisulara ghidata. Aceste interventii chirurgicale au ca scop inlocuirea tesuturilor moi sau dure pierdute cu materiale biocompatibile care sa stimuleze regenerarea tisulara. Pentru tesuturile moi se utilizeaza diferite tipuri de membrane bioabsorbabile sau care vor trebui sa fie eliminate ulterior, iar pentru tesutul osos se utilizeaza grefe din propriul os al pacientului sau materiale sintetice.
Prognosticul unui dinte a carui radacina a suferit diverse interventii chirurgicale poate evolua in moduri diverse, in functie de includerea intr-un plan de restaurare dentara, de structura osoasa reziduala ce va sprijini dintele, precum si de motivatia si igiena orala a pacientului. Controlul placii bacteriane este esential in pastrarea functionalitatii dintelui.
Prin acest tratament se înlocuieşte sau se încurajează formarea de noi ţesuturi, după ce acestea au fost distruse de boala parodontală. Rezultatele intervenţiei depind de gravitatea bolii, capacitatea menţinerii unei igiene corecte şi factorii de risc.